Poezii si povesti!!

Bun Venit in threadul cu povestile mele!! Sper sa va placa!
Uitati si prima poveste:

Fetita strazilor!!

In intunericul apasator al noptii, intr-un coltul unei case, statea sprijinita o fata. Nu mancase nimic de cateva zile, slabita de orice putere, fata se ridica cu greutate iar tristetea faptului ca nu avea unde sa stea in noaptea dinaintea craciunului parca o forta sa ramana jos ca sa-si planga de mila. Lacrimile amare curgeau una cate una pe obrajii aprinsi si dogorati de gerul patrunzator al iernii. Tristetea se citea pe chipul ei.
Dintr-o data, un trasnet desprinse cerul, si ca prin minune, din cer cadeau fulgi aramii purtati de vantul naprasnic. Ea se ghemuise si mai rau in micul colt pentru ca frigul partundea din ce in ce mai rau prin hainele subtiri si vechi.
Incepuse sa-si aminteascz cum mama sa fusese omorata pentru ai salva viata in urma cu cateva zile, cum ea ii spunea inainte mereu povesti inainte de culcare sub acoperisul darapanat al casei lor. Dar acum nu mai exista nimic. Cum mama ei murise, ea a trebuit sa paraseasca casa ca nu mai avea cu ce sa plateasca chiria. Si toate astea se intamplasera numai din cauza tatalui ei, pentru faptul ca le parasise cand vazuse ca modul lor de viata se schimbase.
Lacrimile siruiau pe obrajii fetitei iar dorinta ei cea mai mare era sa aibe unde sa se adaposteasca. Dar nu se putea. Luminile stinse ale caselor care indicau faptul ca lumea se culcase o impiedicau. Totusi speranta ei ca poate o va gasii cineva si o va lua acasa nu sa stins nici pana acuma. In asteptarea ei lacrimile de pe obraji incepusera sa inghete, iar mainile ei erau ca de gheata. In cele din urma, intr-un chin groaznic, fetita adormi cu obrajii inghetati, cu speranta de a visa o soba aprinsa, o familie stransa in jurul focului, si ea sa se inghesuie printre copii sa-si faca loc ca sa-si incalzeasca mainile.
Dar visele ei nu fusesera asa, de fapt era un foc intr-o soba, si ea il vedea in ceata prin geamul inghetat si rama darapanata a unei case! Dar totusi inauntru era caldura. Isi doarea din ce in ce mai mult sa intre in interiorul casei, dar lucrul acesta era imposibil din cauza usii de la intare, care era inchisa cu un lacat.
Se trezii brusc, caci vantul naprasnic ii adusese o frunza pe obraz. Era putin calduta, caci la ea nu ajunsese frigul inca, iar aceasta o bucura. Apoi sa culcat din nou cu gandul la mama sa, care acuma se afla in ceruri, langa Dumnezeu si Iisus Hristos. Pe fata ei inocenta, apareau din nou lacrimi amare ale tristetii.
De dimineata, cand soarele inca nu rasarise, iar pe ici colo se zareau cate o stea care nu isi inchisese inca pleoapele adormite, aceasta se trezii. Se oprii sa admire stelele ramase pe cer si minunatele nuante ale lui care o fascinau dintodeauna. Parca aceasta minunatie ii trezi un mic zambet pe chipul trist si maturizat inainte de vreme.
Dupa ce au disparut toate stelele si nuantele cerului, si isi face loc soarele printer norii aurii, fetita pornii la drum sa caute in continuare un loc de dormit pentru o noapte sau chiar un adapost. Dupa ore intregi de umblat si hoinarit, putin ametita si cu o durere groaznica de picioare, fetita a luat-o spre fosta sa casa care se afla la aproximativ 2 km departare, poate va gasii un loc adapostit sau o va primii unul din vecini.
Odata cu lasarea serii, acesta se oprii in apropierea casei. Incepusera sa o bantuie amintiri dureroase, cu clipele frumoase petrecute cu mama sa, pe care insa nu le poate recapata. Cu aceste amintiri aparu o lacrima pe al sau chip inghetat, de la atata plans, de la atata tristete. Tristete profunda!!
Dupa plans, dupa mult timp de gandire, fetita adormi. Incet, incet, sintea cum sufletul ei paraseste trupul, si pana la urma, inchinurile groaznice ale frigului, aceasta isi dadu duhul!

Sper ca va placut! astept comentarii si sfaturi! :D :D

chiar daca e trista ,ai talent si imaginatie destula incat sa scrii un roman .Mi-a placut foarte mult,inca o data iti spun,ai talent cat 5 persoane!

Multumesc mult danutza !!
voi posta o noua poveste imediat ce va fi terminata dra in momentul de fata nu mai am inspiratie. scz!
dar va mai astept cu comentarii

Scuze de dublu post dar acesta cuprinde continutul unei poveti foarte noi.
Tilul este: "Tristete"

Capitolul I – Eu
Un lucru trebuie sa stiti despre mine: intodeauna m-am simtit singura, fara veun prieten/a care sa-mi fie alaturi, nici macar sa ma intleaga putin, si asta numai din cauza faptului ca fac parte dintr-o familie foarte saraca, si toti cei pe care-I Acunosc au ceva bani cat sa se dea drept persoane importante. Doar din cauza banilor eu nu am avut niciodata pe cineva apropiat. Copii de la scoala ma ignorau din cauza faptului ca nu eram inbracata cu haine la moda, nu aveam carti si creioane noi si nici macar nu prea aveam ce manca. Inguratatea m-a maturizat cu mult inainte de vreme, iar faptul ca nu prea am avut de ale gurii ma transforma intr-o persoana care nu se poate apara. Mai ales cuvintele urate ma jicneau. Toti copii ma faceau saraca, urata, prost imbracata, etc. singurul meu prieten fost o jucarie dee plus, un tigru dragutz cu ochii mari si frumos indungat care parca imi intelegea toata suferinta. De fievare data cand vorbeam cu el intr-un colt retrassi ii spuneam ce am pe inima si cum mau facut sa masimt ceilalti, fata lui dragutza parca ma mai bucura. Poate faptul ca era un lucru pe lumea asta care sa tina la mine, caci parinti erau ocupati doar cu munca, incercau sa stranga bani ca sa intretina casa. Mare lucru nu puteau face deoarece mama nu avea experienta, iar tatal meu este bolnav grav, nici macar nu stiu de care boala caci nu a vrut nimeni sa-mi spuna ca sa numa sperie. Aceasta sunt eu, o persoana singura, fara cineva care sa tina la ea, care sa aiba cu cine vorbi in afara de tigrutul meu de plus care din pacate nu are viata, mai ales o persoana separata de restul lumii din cauza banilor, a tuturor cauzelor care au legatura cu ei. Asta voi ramane mereu, ceea ce sunt astazi!

Capitolul II- Tu
Am tinut-o asa un timp indelungat, pana intr-o zi cand s-a mutat in oras o fata, simpatica si cu capul pe umeri, nu avea fite ca ceilalti. Ba chiar era o fata timida cu capuk pe umeri, avea bani putini dar era imbracata frumos asa ca ceilalti nu o tratau deloc urat, ba chiar pentru ei era o buna prietena. Intr-o zi pe cand luam masa modesta care continea un sandwish cu branza fetita aceea noua se apropie de mine, imi ofera o parte din sandwish-ul ei cu sunca si apoi se asaza langa mine spunandu-mi ca pe ea o cheama Andreea. Dupa ceam facut cunostinta, i-am spus o parte din povestea mea si ea spuse ca ma intelege si ca si ea a fost o data la fel ca mine. In cateva zile a ajuns cea mai buna prietena a mea de pana in ziua respectiva (nici nu avusesem vreodata o amica) ! Dupa o luna de fericire in care i-am dezvaluit toate secretele mele am auzit-o vorbind la un colt cu bogatele scolii. Ea spuse:
-Ce am fraierit-o pe saraca facand-o sa creada ca sunt prietena ei, in curand va fi data afara din scoala si nu va banui ca noi suntem de vina.
Eu auzind astea am inceput sa plang. Cea mai buna pretena a mea s-a dovedit a fi o prietena impostoare. Tot ce fusese vreodata frumos in toata viata mea de copil sa transformat intr-o amintire mincinoasa. Am ajuns sa urasc viata pe care o traia si sa-mi doresc sa fi murit n urma cu cateva ore, inante sa aflu ca cea mai buna prietena este o tradatoare. Aveam sufletul sfasiat deabinelea. Fiecare lacrima pcare imi curgea pe obrajiera ca si o sulita ce imi strapungea fata. Imi doream sa mor si ias fi amas indatorat celui care miar fi curmat viata aceasta rea si nenorocita. Nemaiputand sa ascult, am plecat acasa si m-am culcat cu fata plina de lacrimi si cu o durere cumplita de cap!

acestea sunt primele 2 capilole dar vor urma si altele!